MEDALION ANIVERSAR LUCIA OLARU NENATI, HONORIS CIVIS COMITATUS 20 februarie -2014, Botoşani

   
MEDALION ANIVERSAR
LUCIA OLARU NENATI, HONORIS CIVIS COMITATUS

 Pe data de 20 februarie 2014, la Clubul Cultural a Editurii ,, Agata", a fost sărbătorită doamna  Lucia Olaru Nenati, ,,o fiinţă aleasă de Dumnezeu”,  cum mulţi au spus iar muzeograful Gheorghe Median a precizat în discursul domniei sale : ,,Din ceea ce face omul pe pământ, rămân două lucrui esenţiale: copii şi opera. Iar opera nu ne-o poate lua nimeni. Ea este a prezentului şi, deopotrivă, a viitorului. Lucia Olaru Nenati le-a indeplinit pe amandoua”

Lucia Olaru Nenati s-a născut pe 20 februarie 1949, în oraşul Rădăuţi-Bucovina. Este  doctor în ştiinţe umaniste (filologie), membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, scriitoare, autoare a 31 aparitii editoriale de poezii, proza, eseu, literatura pentru copii, eminescologie, istorie si cercetare literara, albume muzicale.

A fost director la Teatrul de păpuşi „Vasilache” şi Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, redactor,  director şi publicist la „Gazeta de Botoşani” şi cadru didactic.

A fost primită călduros de toţi cei dragi, prezenţi  la acest eveniment important scriitori, prieteni şi nu în ultimul rând familia care toti i-au cântat Mulţi ani trăiască, la îndemnul scriitoarei Elena Condrei, şi apoi poetei sărbătorite i-au fost oferite flori, cu îmbrățişări prieteneşti şi urări sincere.

  Domnul Ion Istrate, directorul Editurii ,, Agata" a înmânat  diploma HONORIS CIVIS COMITATUS, un Titlu instituit de Fundația Națională pentru Dezvoltare Comunitară, în cadrul Programului cadru ,,Identitatea comunitară”, inițiat în 2003, cu scopul de a dezvolta  un model de cultură și educație civică susținut de respectul față de personalitățile cu valențe autentice. Preşedintele Fundației, Ion Istrate, a arătat ca acest Titlu se acordă Doamnei Lucia Olaru Nenati, ca gest de mare respect și recunoștință pentru contribuția remarcabila la afirmarea spiritului eminescian și a comunității Botoșanilor, prin reactivarea conceptului de localism creator și revoluționarea în modul cel mai pertinent şi elegant a fenomenul cultural românesc.

Gheorghe Median: „Sunt unul din cei mai vechi, care o cunoaşte pe Lucia Olaru Nenati. Am venit odată la Botoşani şi am parcurs acelaşi traseu profesional. Cu toate acestea, în timp, eu am rămas ca muzeograf, dar Domnia Sa, însă, a trecut şi peste hotare. Dar prietenia dintre noi a rămas peste timpuri. Iar evenimentul de astăzi este un eveniment intim, de familie, prin care Revista Luceafărul a adus împreună oameni care se iubesc, care se respectă, iar atunci când e nevoie, se adună pentru a marca anumite evenimente, precum cel de azi, al sărbătoririi aniversării frumoasei vârstei a Doamnei Luciei Olaru Nenati. Am fost mereu mândru că sunt prietenul ei şi, de multe ori, când vorbeşti despre Botoşani trebuie să dai şi detalii despre acest oraş. Eu de fiecare dată amintesc de Eminescu şi apoi menţionez despre Lucia Olaru Nenati, cea care a făcut primii paşi importanţi la Casa Memorială Ipoteşti, cea care a stabilit primele legături ale acestor meleaguri cu Bucureştiul şi, mai ales, cea care a adus primele lucruri acolo. 

Să nu uităm că Lucia Olaru Nenati este singurul eminescolog la Botoşani, cea care l-a purtat pe Eminescu peste graniţe, de la Chişinău până în capitala Germaniei și New York. Nu mai este nimeni care să meargă pe această linie, de altfel o sarcină care nu e deloc uşoară. Să nu uităm că Botoşaniul este locul care a dat oameni de mare valoare, dar care s-au realizat în marile capitale europene. De asemenea, au fost şi cei care au venit şi au rămas la Botoşani, printre care şi Lucia Olaru Nenati, care se adaugă acestor spirite luminate, venite să lumineze acest oraş, cu toate că atmosfera înconjurătoare de aici nu a fost mereu una minunată.”

Georgică Manole: ,,

LUCIA  OLARU  NENATI,  EXEMPLU  DE  GESTIONARE A PROPRIILOR  IDEI

            ,,Nu e uşor să vorbeşti despre Lucia Olaru Nenati. Atât de multe sunt  rezultatele sale artistice, gesturile sale în favoarea conaţionalilor, în beneficiul zonei septentrionale şi pentru românii de pretutindeni, încât e greu să alegi.

            Profesional vorbind,  este  atât de implicată şi corectă, încât a ajuns să deranjeze pe mulţi. Lucia Olaru Nenati  e un suflet nobil, izvorât din intersecţia multiplelor talente care s-au cuibărit în trupul său.

            Am admirat  permanent la Lucia Olaru Nenati modul cum şi-a gestionat ideile. Puse una lângă alta, s-au transformat în cercetări făcute cu acribie, în poezii veritabile, în eseuri remarcabile, în fraze constructive, în cântece dedicate neamului său, într-un cult pentru Eminescu, într-o prefaţă la o carte, într-un cuvânt la o lansare…

            Îmi amintesc  ce frumos scria  Alex Ştefănescu despre Lucia Olaru Nenati, pe vremea când acesta publica în „România literară”. Mi-am notat  câteva rînduri ale criticului  din nr. 37 / 2008 al revistei amintite: „Toate aceste informaţii revelatoare şi emoţionante, ca şi mii de alte asemenea informaţii, se află într-un volum masiv, cu caracter enciclopedic, publicat nu demult de o cercetătoare din Botoşani, Lucia Olaru Nenati: „Arcade septentrionale”. Autoarea are, după cum dovedeşte, printre altele, chiar titlul volumului, un anumit patetism, ceea ce o face vulnerabilă într-o lume în care totul se relativizează şi persiflează. Dar este un patetism autentic şi, în plus, se bazează pe o competenţă impresionantă în ceea ce priveşte istoria culturii locale.  Lucia Olaru Nenati nu se visează, obsesiv, în spaţiile marilor culturi, aşa cum se visează doamna Bovary în sălile de dans cu policandre de cristal din Paris. Ea are ceva din modestia copacilor care, acolo unde s-a întâmplat să crească, acolo înfloresc şi fac fructe, acolo îşi întind rădăcinile în adâncul pământului şi caută substanţe hrănitoare, acolo îi protejează pe oameni de dogoarea soarelui. »

            « Arcade septentrionale » este rezultatul unei cercetări de peste 30 de ani şi este asimilată unei lucrări strict academice. Se spune că pe unde  a trecut, Lucia Olaru Nenati  a cercetat tot, aşa că, mai în glumă, mai în serios, circulă butada : « Pe unde a cercetat Lucia Olaru Nenati nu mai găseşti nici o informaţie ».

            Personalitatea multiplă a Luciei Olaru Nenati este  completată de marea sa capacitate de a empatiza cu cei aflaţi în vizorul său ideatic şi de aici magnetismul său izvorât dintr-un pozitivism iremediabil, dublat de un zâmbet ce-ţi dă întotdeauna încredere. Câtă muncă fizică, ce cheltuieli materiale şi  de timp trebuie să se fi produs  numai pentru a aduce  acasă studiul despre Bacovia al Svetlanei Paleologu Matta ! Totuşi a avut puterea să spună  despre prezenţa  Svetlanei în existenţa sa : « mă luminează, mă călăuzeşte, mă uimeşte neâncetat, mă înalţă spiritual, mă ajută de mulţi ani să supravieţuiesc unor zone uneori foarte apăsătoare şi nedrepte ».

            Scoţând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, Lucia Olaru Nenati adaugă o tulpină nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar occidentalitatea întregii literaturi române generată de ratarea istorică a destinului, după cum bine remarca şi Mihai Cimpoi.

            Mulţumirea noastră, a celor care iubesc « Luceafărul » şi programul său, este că în tot ce face Lucia Olaru Nenati se află o vigoare intelectuală de nestăvilit şi un mod de gestionare a propriilor idei impecabil.

                                                                                                           

Steliana Băltuţă: „Lucia Olaru Nenati este una din primele persoane care a ajutat la conturarea secţiei etnografice a Muzeului Judeţean. Şi vă mulţumim că existaţi!”. A ţinut Steliana Băltuţă să ne aducă la cunoştinţă micul cadou, simbolic, pe care l-a făcut sărbătoritei: „O moară de apă, în miniatură. Pentru că moara este cea care macină tot răul din jurul dumneavoastră şi-l duce pe apă, la vale.”

Constantin Adam: „Ne cunoaştem de când Lucia Olaru Nenati a fost director al Teatrului Mihai Eminescu, într-o perioadă deosebit de grea pentru oraşul Botoşani. Iar prezenţa Domniei Sale în această instituţie a fost marcată de două momente deosebit de importante: în timpul directoriatului dumneai a fost organizat primul turneu peste hotare al Teatrului Mihai Eminescu şi tot sub auspiciul ei a avut loc un alt eveniment deosebit de important, lansarea „Rădăcinilor de foc” a poetului Grigore Vieru,si spectacolul cu acelasi titlu, când, în premieră mondială, s-a cântat melodia „Eminescu” (Ion Aldea Teodorovici) , melodie care, la cererea înlăcrimată a publicului, a fost repetată de trei ori. Şi să nu uitaţi, doamnă Lucia Olaru Nenati, că sunt enorm de mulţi oameni care vă iubesc!”

Ovidiu Chelaru: „Acest eveniment este un prilej unic şi angelic pentru a admira opera prolifică a unui coleg de breaslă, dar mai ales a unui discipol al Luceafărului nemuritor de la Ipoteşti”. Şi a ţinut Ovidiu Chelaru să aducă un prinos  printr-o poezie, urându-i în final la „Noi creaţii literare / De valoare şi răsunet.”

Stefan Cervatiuc: „Îmi aduc aminte că, nici bine nu a început serviciul la Botoşani, şi Lucia Olaru Nenati a venit la arhivă să-l studieze pe Eminescu. Încă de pe atunci am întrevăzut personalitatea care avea să devină Lucia Olaru Nenati.”

Elenea Condrei: „Lucia Olaru Nenati este un ambasador cultural al României, al Botoşanilor, şi, nu în ultimul rând, un eminescolog de marcă”. Iar pentru a ne arăta că înfăţişarea angelică a poetei nu e numai rezultatul percepţiei oamenilor cultivaţi, ci şi rezultatul percepţiei omului muncitor, de rând, ne-a povestit despre acţiunea de culturalizare a femeilor, a regimului comunist, de la întreprinderea Electrocontact. „După ce au fost duse într-o vizită la Ipoteşti, acestea au fost întrebate dacă l-au văzut pe Eminescu. Toate au tăcut. Numai una, mai sprintenă la minte, a răspuns: Nu l-am văzut pe Eminescu, dar am întâlnit-o pe soţia lui, o doamnă blondă şi cu ochii albaştri”.

Finalul  evenimentului a fost încheiat de cuvintele Luciei Olaru Nenati: „Ţin să vă mulţumesc pentru acest eveniment, pe care eu îl simt ca un lucru menit de la Cel de Sus, acel centru de energii luminunate, care a făcut posibilă aceasta şi care v-a trimis pe voi  mesager pe  pentru a-i îndeplini misiunea. Vă mulţumesc, că mi-aţi dat astăzi o zi de mare bucurie!”.

Mihai Gaftoneanu :                        Stimat auditoriu,

  ,,De o bună bucată de timp sunt prins în mrejele unei dileme din care mă tem că nu pot ieşi de unul singur- încă nu m-am lămurit care dintre aceste două ipostaze ar putea fi mai tristă pentru un oraş cu resursele şi tradiţiile culturale ale Botoşaniului: prima, să aibă o masă amorfă şi lipsită de reacţie de intelectuali yesmeni şi sicofanţi sau a doua, să aibă oameni de mare valoare pe care să nu ştie sau, culmea, să nu vrea, pur şi simplu, din diverse raţiuni, să îi pună la treabă.Imprejurarea de azi dovedeste ca nu ne aflam in niciuna din aceste situatii.