luni, 6 ianuarie 2014

DESPRE VOLUMUL DE POEME ,, ECOURI", autor MARIA MOISOIU


În Sala de conferinţe a Editurii Agata din Centrul Istoric al Botoşanilor, a avut loc pe data de 3 noiembrie 2011- un eveniment cultural deosebit: lansarea volumului de poeme – Ecouri – scris de Maria Moisoiu, la care au participat oameni din mediul cultural şi jurnalistic (scriitoarea Lucia Olaru Nenati, Cristian Lupaşcu, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor, Traian Apetrei, directorul Teatrului Mihai Eminescu – prof. Dana Pietraru, redactorii revistei Luceafărul – istoricul Ionel Bejenaru, muzeograful Gheorghe Median, Al.D. Funduianu, Ovidiu Chelaru, D.M. Gaftoneanu – deţinătorul a opt premii, toate din acest an, pentru poezie etc.), funcţionari ai Primăriei Botoşani, prieteni şi foşti colegi ai poetei. Cu gândul de a reveni şi dezvolta ideea din titlu las loc selecţiei realizată de jurnalistul Cristian Lupaşcu privind aprecierile din discursurile participanţilor la acest eveniment cultural( sursa Revista Luceafărul Botoşani)

O MISCARE A SUFLETULUI 
    ,, Meritul cărţii de faţă, intitulată sugestiv ,, ECOURI", semnată de poeta botoşăneană Maria Moisoiu, este acela de a prezenta, într-o suită de imagini artistice, intuite genial de marii gânditori ai lumii antice: pământul, apa, aerul şi focul. În mod constant punctele de convergenţă, în poeyiile Mariei Moisoiu, sunt cele cu trimitere la pământ şi apă, iar prin tranzlaţie, inspiraţia se îndreaptă, deopotrivă, spre aer ( vânturile, vântoasele, vâlvele)  şi spre foc (soarele, razele, semnele fulgurante ale marilor tunete)
   Modalitatea  creativă a poetei este, prin definiţie lirică, printr-un mod simplu de exprimare descriptivă, specifică sensibilităţii familiare. În felul acesta, în placheta sa, ne sunt înfăţişate, cu sinceritate deplină, lumea satului de băştină, obiceiurile tradiţionale, particularităţile comportamentale ale părinţilor, ale vecinilor, precum şi trăirile sale perene, în care şi-a înobilat copilăria,
      Marea, întinderea asta de apă, neliniştită, cu ţărmurile ei, cu deschiderea ei spre orizonrturi cobaltice,, cu tainele ei din străfunduri adânci, domină fantezia autoarei, care nuanţează reflecţia textului liric.
     Alchimia cuvintelor, ce recompun peisajul maritim, se regăseşte în multe din poemele Mariei Moisoiu.
    O altă latură a cărţii Mariei Moisoiu cuprinde şi componenta etică a tinerei generaţii, moralitate decentă sau derapaje supărătoare.
Sunt consemnate subtil candorile şi exuberanţele fetelor şi băieţilor ce se află sub aura solară a mării, dar şi atitudinile deocheate ale unor domnişoare şi fanţi, slobozi la gură şi dedulciţi la obscenităţi de factură nocturnă.
Cea de a treia carte semnată de Maria Moisoiu şi apărută la Editura ,, Agata", din Botoşani, în condiţii grafice deosebite, pun în evidenţă trăsăturile afective ale autoarei, cât şi o susţinută tenacitate de autodepăşire, în pplan literar, dorinţă de a face cunoscute cititorilor săi realitatea vieţii contemporane cu multiplele ei iradieri spirituale". scrie Dumitran Frunză despre cartea ,, ECOURI"    
“Sincera mea părerea este că acest al treilea volum a câştigat în valoare şi în expresie. Dacă în primul volum am întâlnit idei şi sentimente versificate, aici putem vorbi deja de o abundenţă de figuri de stil, de metafore, care, câteodată, te pun pe gânduri“, a declarat Dana Pietraru, prietenă cu Maria Moisoiu.
Cartea de faţă care nu trebuie povestită, care nu trebuie neapărat luată în vizor, din punct de vedere critic. Este o carte care se citeşte, care, la rândul ei, generează emoţii“, a subliniat Ionel Bejenaru.
“Urmărind şi ceea ce a scris doamna Maria Moisoiu şi acum, dar şi până acum, am ajuns la concluzia că fenomenul acesta este o reacţie, o atitudine de răspuns şi de opoziţie faţă de această realitate destul de degradată, destul de pragmatică“, a subliniat Lucia Olaru Nenati.
“Doamna Moisoiu nu aparţine niciunui curent literar şi nu vrea, probabil, să ajungă să fie comparatată cu nimeni. Este un om care scrie pentru că simte că trebuie să scrie. Şi scrie cu cuvinte aşa cum îi vin, nu căutându-le, nu dând perfecţiune versului. Îl lasă să fie mai ales sugestiv“, a spus şi Gheorghe Median.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu