vineri, 27 septembrie 2013

Va invit sa vizitati Varsovia si o sa aflati multe din istoria Poloniei


Varşovia este oraş unic în felul său, cu o viaţă încărcată de istoria a şapte secole. Începuturile Varşoviei sunt menţionate din secolul al XIII, pentru că întemeierea oraşului a avut loc în jurul anului 1300. Suprafaţa pe care a fost înfiinţat oraşul era numai de 20 de hectare, care au constituit leagănul Varşoviei. Astăzi se găseşte cartierul Oraşului Vechi şi Castelul, de odinoară, înconjurat de un dig de pământ. Toate realizările materiale şi culturale din cele şapte secole au fost distruse de cataclismul celui de al II-lea război mondial şi în timpul celor cinci ani de ocupaţiei hitleristă. Varşovia a fost eliberată pe data de 17 ianuarie 1945. Oraşul a fost reconstruit de la temelie. Pentru a înţelege mai bine istoria oraşului trebuie vizitat întâi cartierul Oraşul Vechi. La Muzeul de Istorie a Varşoviei din piaţa Rynek Staromiejski se află documente preţioase despre cum arăta oraşul dar şi despre crimele cutremurătoare ale războiului.


În fotografie : Concertul de pian (lângă statuia lui Frederic Chopin în parcul Lazinski

În fotografie Casa părintească a lui Frederic Chopin de la 
Zelazowa Wola lângă Varşovia, în prezent muzeul ,, Chopin"

În fotografie clădiri vechi.
Clădirile din jurul Pieţei şi de pe străduţele pline de farmec, sunt reconstruite. După reconstruirea Oraşului Vechi, a început să se vorbească în lume despre şcoala poloneză de reconstruire şi păstrarea vestigiilor. În Piaţă sunt situate de asemenea Muzeul de Literatură ,,A. Michiewicz”, Librăria de Literatură, magazine artizanale
Palatul de pe insulă în stil clasicistic (secolul al XVIII) 
în parcul Lazienki



În fotografie Biserica ordinului sacramentelor (sec.XVII) în piaţa Nowe Miasto. Biserica a fost ridicată în anii 1688-1689. Iniţial a fost construită de regina Maria Kazimiera, trebuia să fie un mausoleu al familiei Sobieski. Biserica a fost distrusă parţial în 1944, şi a fost refăcută după război. În interiorul bisericii se află placa funerară a fiicei lui Jakub Sobieski-Karolina de Bouillon, placă sculptată la Dresda în 1746.


Castel Regal, a fost ars de la temelie în timpul apărării Varşoviei în septembrie 1939 şi distrus aproape în întregime de către hitelerişti în toamna anului 1944. Din fericire au fost salvate multe fragmente originale ale finisajului şi aproape toată înzestrarea interioară. La reconstrucţiea Castelului au participat cu banii polonezii din toată ţara.Începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Castelul din Varşovia a fost reşedinţa suveranului, organelor legislative şi executive. În 1573 a fost aprobat aici textul prin care se acorda libertate de cult tuturor mişcărilor reformatoare din Polonia. În 1791, a fost decretată aici, în sala Seimului, prima Constituţie a Poloniei.              

                                Piaţa Castelului. 
La sfârşitul secolului al XVI-lea, în 1596, din cauza incendierii palatului Wawel din Cracovia, regele Zygmunt al III-lea îşi mută reşedinţa în centru ţării, la Varşovia. Fiul acestuia Wladislaw al IV-lea, va înălţa în 1644, monumentul lui Zygmunt, care va deveni unul dintre obiectivele simbol al capitalei poloneze. Acest monument, dărâmat în anul 1944 de către fascişti, a fost ridicat după război, pe soclu înalt care mai poartă şi azi urmele gloanţelor care l-au sfârtecat. Dacă ne uităm bine la la statuia regelui Sigismund , lasă impresia parcă priveşte cu aprobare artera modernă denumită Trasa W-Z . Zygmunt al III-lea este înfăţişat ca monarh şi ca oştean în acelaşi timp, ţinând în mâini, deopotrivă sabia şi crucea. Chiar dacă a fost distrusă în timpul războiului, statuia a fost reconstruită şi la data de 22 iulie-1949, a fost redezvelit.Înălţimea coloanei este de 22 m, iar a statuii de 2,74 m.




Palace on the Water

Palatul pe Apa este fosta resedinta a regelui Stanisław august Poniatowski. Este traversată un lac ornamental (plimbari cu gondola 6/4zł pe adult / copil) si ca cele mai multe alte clădiri Łazienki a fost proiectat de arhitectul Domenico Merlini instanță. În timpul al doilea război mondial naziștii au încercat să-l arunce în aer, dar a reușit doar într-un incendiu care a distrus o mare parte din etajul 1. Renovat, palatul este deschis pentru tururi ghidate - highlights-uri include scutiri de marmură din secolul 17 care descriu scene din Metamorfozele lui Ovidiu gracing dusuri originală (Łazienki în poloneză, de unde și numele), iar sala de bal ornate.






În fotografie Palatul Wilanow (secolulXVII)- care a fost reşedinţa de vară a regelui Jan Sobieski al III-lea, astăzi constituie o filială a Muzeului Naţional din Varşovia. A fost readus la splendoarea de odinioară şi transformat în muzeu de interioare re prezentând perioade istorice şi de stil din secolul XVII-XIX, iar astăzi constituie unul dintre cele mai frumoase monumente ale culturii poloneze.

În fotografie Teatrul Mare, care a fost contruit în anii 1826-1833. Edificiul, în stil clasic, a fost decorat cu un monumental peristil cu coloane, înconjurat de o friză sculptată şi care îl reprezintă pe Oedip revenind de la Jocurile Olimpice.Se mai poate vedea aici basorelieful frontonului-Anacreon, înconjurat de muze dansând. În anul 1939, Teatrul Mare a fost bombardat, în timpul asediului Varşoviei. În 1944 naziştii au împuşcat populaţia civilă ce se afla în zonă. În 1944, hitleriştii au aruncat în aer tot ce a mai rămas din clădire. A fost refăcut aripa dreaptă în anii 1947-1949. de atunci aici este Teatrul Naţional. Restul edificiului a fost refăcut în perioada 1953-1965. La ora actuală Teatrul Mare este considerat ca cel mai modern teatru din Europa În partea de nord a Pieţii Teatrului, se află Monumentul Eroilor Varşoviei.
Nicolai Kopernic

În fotografie Monumentul lui Copernic, care se află în faţa palatului Staszic, aici în prezent funcţionează numeroase institute ale Academiei Poloneze de Ştiinţă.


Pictură în care Napoleon
înmânează,, Constituţia" în sala Seimului.



,,Varşovia şi New York – sunt două dintre oraşele unde, în această toamnă, vor fi expuse vase cucuteniene aflate în patrimoniul  Muzeului Judeţean. Între 14 şi 18 septembrie, vasele cucuteniene se vor regăsi într-o expoziţie în capitala Poloniei, cu prilejul manifestărilor organizate în cadrul Zilelor Varşoviei. Acolo se deschide un muzeu nou de arheologie. Directorul Muzeului din Varşovia a fost anul trecut la expoziţia unde au fost expuse vase cucuteniene, organizată la Bitom, şi atunci a formulat invitaţia pentru Varşovia", declară Lucia Pârvan, directorul Muzeului. La Varşovia vor fi expuse 70 de vase cucuteniene. Botoşaniul va fi reprezentat de Lucia Pârvan şi de arheologul Maria Diaconescu. În noiembrie, vase cucuteniene de la Muzeul botoşănean vor fi expuse la New York".( articol publicat de Virginia Constantiniu în ,, Monitorul de Botoşani, nr 579 -29 august 2009)

Lansarea volumului ,, Prin mine, spre lume”, autor Iunia Pasca la Mediateca, din cadrul Bibliotecii judeţene Botoşani, 24-09-2013

,, Prin mine, spre lume”, autor Iunia Pasca

Pe data de 24 septembrie 2013 ora 17, la Mediateca,  un loc destinat iubitorilor de artă , din cadrul Bibliotecii judeţene Botoşani, a avut loc lansarea volumului ,, Prin mine, spre lume”, autor Iunia Pasca din Timişoara, care la vârsta de 27 ani, a călătorit în patru continente şi 40 ţări. Este  un jurnal de călătorie în care autoarea  ne spune  despre lucruile pe care le-a invătat in călatoriile sale, tradiţii, obiceiuri, interelaţionarea între diferite naţii.
Acest eveniment cultural a avut loc datorită doamnei Angie Straticiuc, care a cunoscut-o pe autoarea Iunia Pasca datorită reţelei de socializare Facebook care a descoperit că au aceaşi pasiune călătoria.

La eveniment a participat şi grupul Prolog format din Lorena Palade şi Bogdan Filipovici, care au înterpretat două piese. Lorena Palade a obţinut Premiul Special Botoşani la Festivalul de folk ,, Seri melancolice







 Iunia Pasca a declarat ,,Fiecare dintre cele patruzeci de tări pe unde am aterizat in ultimii zece ani mi-a arătat o altă Iunia, care făcea parte si din acea lume, si din acea cultură, si din acea viată. De la o vreme am realizat că pe lângă identitatea mea de român am o identitate mai cuprinzătoare, mai profundă, mai aproape de adevăr. O identitate de copil al lumii. Cetătean al planetei. Probabil că atunci când voi părăsi granitele Pământului voi descoperi că sunt un la fel de veritabil cetătean al galaxiei, si apoi al universului.” Toate cele de mai sus nu sunt decât motive, pretexte. Daca iti doresti cu adevărat reusesti să faci in asa fel incât să -ti organizezi prioritatile" , ,,Cititorului ii sunt deschise usi spre lumi nebănuite poate de el, acesta este capabil să răspundă unor intrebări sincere adresate către sine, de aceea, cititorul evoluează si el pe parcurs ce povestea inaintează"

Am răspuns cu plăcere invitatiei de-a participa la lansarea volumului,, PRIN LUME, SPRE MINE", autor Iunia Pasca, pentru că inteleg această pasiune. Am călatorit si eu cam jumătate de Europa inainte si după 1980. E frumos să impărtăsesti celor din jur, trăirile, bucuria că ai putut călca pe pământul Romei, incărcat cu multă istorie. Să călătoresti pentru a vedea renumitele castele din Germania, Polonia, Slovacia si să poti să compari, că si noi avem castelele Peles si Bran. Să rămâi cu amintirea plăcută a Catedralei Sfantul Isaac din Leningrad, unde se află Pendulul lui Foucault, care evidentiază rotatia pământului. Apoi să fii aproape de locul unde au fost inmormântate personalităti ca Emile Zola, Marie Curie, la Pantheonul din Paris. Să ai experiente de neuitat la Londra de la inăltime din London Eye. 
Să poti compara Palatul lui Friedrich cel Mare de la Potsdam cu palatul Ecaterinei a II-a din Sankt Petersburg. Si altele din Barcelona, Austria, Praga, experiente, care iti dau puterea de a trai. Mă bucur că Iunia Pasca a reusit să publice acest volum, prin acesta putem cunoaste alte locuri, traditii.   FELICITARI!
Foto Iunia Pasca, locurile vizitate.
Am împărţit o casă cu unsprezece persoane
din şapte ţări diferite, timp de un an de zile, în Anglia

Am plâns în trafic în China, şi am râs cu lacrimi
în trafic în Vietnam.
M-am făcut leoarcă într-o canoe pe când o
manevram prin splendidul Halong Bay, Vietnam.
Am făcut cunoştinţă cu tarsierii,
cele mai mici maimuţe din lume, în Filipine,
şi tot acolo m-am împrietenit cu un piton de 250 de kilograme. O scumpete.

M-am căţărat pe un vulcan activ
 în Indonezia şi pe altul în Chile.
Am petrecut timp într-un ashram hindus
pe malul Mamei Ganga
Am făcut sandboarding
în cel mai arid deşert din lume, în Chile.
Am zburat peste Patagonia într-un avion
de douăzeci de persoane
şi am reuşit să nu plâng sau vomit.

Am meditat în interiorul mânăstirii sacre Incaşe, Machu Picchu,
şi am urcat pe Wayna Picchu, vârful prezent
în cele mai multe dintre vederile cu Machu Picchu.
Am făcut baie în cascade. Apoi m-am făcut ciuciulete
 în Cascadele Iguazu. Am înţeles că nu toate cascadele sunt la fel.
Am cântat Hare Ram şi Hare Krishna
cu sute de yoghini pe malurile Mamei Ganga,
şi m-am rugat cu câteva sute de Shiks
în Templul de Aur din Amritsar, India.
Am mângâiat un pui de lamă
şi un pui de leneş. Leneşul
mi-a făcut cu ochiul. Jur că mi-a făcut.
Am mers la călărit în jungle malaeziene şi păduri argentiniene
bătrâne de sute de ani.

luni, 16 septembrie 2013

Lansarea volumului ,,Valea Dorului", Autor Maria Panciuc Bucătaru Editura Quadrat, Botoşani 2013, la Biblioteca Botosani

 La Sala de lectură al  Bibliotecii Judeţene Botoşani, pe data de 29-iunie-2013, a avut loc lansarea volumului de poezie ,, VALEA DORULUI, autor  Maria Panciuc Bucătaru. La acest eveniment important în viaţa culturală Botoşăneană, au participat Traian Apetrei, directorul Teatrului ,, Mihai Eminescu”, Botoşani, actorii Cezar Amitroaie, Narcisa Vornicu de la Teatrul ,, Mihai Eminescu”, Botoşani, prof. Gh. Median, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani, scriitorii Constantin AdamDMG Gaftoneanu, prieteni şi nu în ultimul rând familia.

Valea  Dorului
Autor Maria Panciuc Bucătaru
Editura Quadrat, Botoşani 2013, Tipografia Ria Botoşani
   
MOTTO:
Eu am o dragoste a mea
De Ţară, de Sat şi de Părinţi
Eu ştiu că viaţa este un mare dar
Când o trăieşti frumos şi nu te minţi.
Autoarea.

      Din prefaţa cărţii ,, Valea Dorului”, domnul Dumitru Ivan, directorul Editurii Quadrat, Botoşani, ne spune: ,, Apariţia volumului de poezie ,, Valea Dorului” este o surpriză plăcută pentru cititorii Doamnei Maria Panciuc Bucătaru, cu care ne-am obişnuit deja. Poezia este sensibilă, plină de sentimente umane, profunde, ancorată puternic în social, cultural şi, de multe ori, cu amprente politice şi economice.
    Cartea a fost elaborată la scurt timp după cele două volume ,, Lacrimi de Cristal” şi ,, Însingurare”, care de data asta aduce, în primul rând, o împăcare a poetei cu sine, dar nu şi cu tot ce se întâmplă în jurul ei.
     În poeziile scrise putem observa în primul rând, că poeta îşi adoră satul în care s-a născut Slobozia-Broscăuţi situat la 7-8 Km de Dorohoi, unde a fost eleva Liceului Teoretic de fete Nr. 2 cu ani în urmă.
Poeta asociază imaginea satului cu poveşti legendare, nemuritoare, sporind valoarea locului ce-l crede divin.Imaginea de atunci
Îmi pare o icoană
La care mă închin
Alăturea de mamă
Şi lacrimile vin
Să-mi spele amintirea
Iar eu evlavioasă
Să-mi opresc privirea. (....)
Pentru Domnia –sa aerul din satul ei este cel mai curat, pentru că aşa a vrut Dumnezeu Edificatoare sunt versurile din poezia ,, Să nu uiţi, Maria”.
Dragostea pentru părinţii ţărani ce se speteau muncind la boieri pentru a-şi creşte copiii, avea să-i construiască în suflet monumentul ţăranului român. În multe poezii autoarea dezvăluie liber şi convingător ce gândeşte despre ţăran, ,, stâlpul ţării” , în accepţiunea sa.
Poezia ca ,, Sărutul ţăranului”, ,, Însultă dureroasă”, ,,Colindul”, şi multe altele, redau iubirea veşnică şi constantă pentru strămoşii ei ţărani.

Tăranul nu din umilinţă se dă deoparte,
Ci din respect şi multă demnitate. (...)
     Spune poeta în frumoasa poezie ,, insultă dureroasă”, unde încriminează folosirea cuvântului ,, Ţăran” drept insultă.
      În alte versuri poeta deplânge starea în care au ajuns satele în vremea noastră. Tinerii plecaţi, bătrânii bolnavi în casele lor dărâmate de vreme, cu porţile încuiate şi prispele năpâdite de buruieni. Versul poetei nu este încorsetat în rime şi măsuri. El curge lin ca o apă de munte, ca o apă din izvorul la care mereu face referire că se aude,, cântecul poeziei” în el. Atentă la toaste evenimentele ce se petrec în viaţa politică, culturală, economică, îşi manifestă protestul pentru multe lucruri ce nu sunt conforme cu viaţa ţării.
    Nu-i este indiferentă condiţia femeii în societatea noastră bulversată de atâtea nedreptăţi, în care viaţa devine tot mai grea şi mai greu de suportat. Femeile îi par doamnei Maria Panciuc Bucătaru tot mai împovărate în locurile ce le deţin în viaţa socială şi cu răspunderile pe care le au în familie. Poeziile ,, Odă femeii”, ,, Femeia lumii”
,, Sărmana femeie” şi multe altele aduc omagiul şi respectul poetei pentru această categorie importantă a vieţii ce o reprezintă sexul frumos.
Odă femeii
Aceeaşi eşti, cu acelaşi simţământ,
Mereu, mereu eternul feminin,
Din tine curge viaţa pe pământ
Cu tine soarta-şi face legământ.

Aceeaşi eşti, durere şi putere,
Puterea şi durerea, suprema ta fiinţă,
Şi fără tine n-ar fi nimic pe lume
Nici viaţa n-ar fi cu putinţă
(....)
     Stările autoarei nu sunt niciodată gratuite, goale şi fără acoperire. Fie că este în codru, la izvor, la munte, în străinătate, la Bucureşti sau în oraşul ei Botoşani, toate gândirile, trăirile acestei doamne dau naştere unor scrieri ( descrieri) deosebit de plăcute şi ademenitoare.
Descrierile sunt ample, nu sunt făcute în cuvinte rigide şi cu subînţelesuri, să trebuiască traduse. Ele sunt expuse cu multă dragoste şi dăruire, pe înţelesul tuturor. 
     Vizita în Polonia, la Cracovia, avea să-i zdruncine fiinţa poetei. Trecând munţii Tatra întoarce vremea cu multe decenii înapoi, gândind la părintele ei care a fost în al II-lea Război Mondial. Obiectivele vizitate : Mina de sare Wieliczka, Castelul Wawel, Universitatea Jagiellone unde este muzeul Nicolai Copernic,  Muzeul Czartoryski şi alte locuri ca Auschwitz avea sa actioneze puternic asupra sufletului poetei.
     În poezia ,, Excursia dureroasă” simţim protestul împotriva a tot ce s-a întâmplat în cea mai neagră pagină din istoria omenirii.




                  Din exponatul meu de filatelie. Lidere care au luptat impotriva Nazismului, au murit in lagare.
Profesor Ghe.Median, muzeograf Muzeul Judetean Botosani a recitat din volumul ,, Valea Dorului", Excursie Dureroasa"
  Excursie Dureroasa

Am trecut prin munţii TATRA 
Am plecat prin lumea largă, 
 Să văd unde a fost şi tata 
 Fără să-i fie lumea dragă... 

 Vara ca o împărăteasă, 
Se despletea cu mare fală, 
Eu mă gândeam numai la drum 
Păream un copilaş de şcoală. 
 Spre Cracovia paşii mă duceau, 
Spre Polonia gânduri mă chemau, 
Voiam o lecţie de istorie 
Doream să vizitez-Birkenau. 
(........) 
 Aveam senzaţia că merg 
În acelaşi pas cu tata- 
 Numai că el fusese în război, 
Eu eram la plimbare, 
Dar cunoscând ce-a fost acolo 
Am simţit că locul doare.

 Venea un aer de Auschwitz, 
Cu cât înaintam prin munţi 
În faţa mea se profila 
Oroare ce-a trăit –o lumea. 
(........)
Am adunat puteri sporite
Să pot să merg şi spre Auschwitz,
La mărturia omenirii

A faptelor de şefi smintiţi.
Nu sunt cuvinte pe pământ
Să poţi reda durerea grea,
A milioanelor de oameni
Din care viaţa se scurgea.  
                                                                        (....)                                                                
Şi multe alte mărturii
Pe care nici nu le poţi rosti
Au şocat pentru vecie
Faptele nemerniciei.
                                                (......) Vizită în Polonia 2012.                                     

;Cu
Cu gândul la pădure
A recitat Costantin Adam

Hai, hai să umblăm hai-hui
Prin pădurea nu ştiu cui,
Dar eu ştiu a cui a fost
Când era de copaci plină
Verde, mândră şi senină

Azi copacii s-au rărit,
Au tăiat fără de milă
Oamenii ce-şi fac palate
Şi se m-buibă cu de toate.

Se văd cioatele la rând,
Parcă sunt nişte morminte,
Cruce faci de le priveşti,
Lumânări eu le-aş aprinde.
(....)
Ce ve-ţi mai conduce voi
Dacă totul se destramă?
Vom rămâne ai nimănui
Chiar de-avem tată şi mamă.

Unde-om merge la pădure
Că sunt tăiate peste tot?
Unde-om merge la plimbare,
Că nu toţi avem cu ce
Să plecăm peste hotare.
(la Adâncata, Suceava 2012)
Cu gândul la pădure


Vine valul
A recitat actorul Cezar Amitroaie, 
de la Teatrul ,, Mihai Eminescu " , Botosani.

 Când te crezi fericit 
Şi simţi că sufletul 
E liniştit 
Înseamnă că iarna 
Din sufletul tău 
Începe să se ducă 
Vine valul, te coboară 
Sau poate te ridică. 

 Când primăvara 
Te inundă 
Şi florile te înconjoară 
Vine valul 
Vine valul şi peste iubirea ta 
De multe ori 
Vine şi ţi-o ia. 
 Vine valul 
Şi peste anii tăi, 
Îi goleşte de frumuseţi, 
Îţi aduce înţelepciune, 
Dar ce să faci cu ea? 
Doar să vezi mai bine 
Când valul vine.

 Botoşani, 1-08-2012-





FEMEIA LUMII
Dacă priveşti bine-n cărare
Spre piaţă sau pe alte drumuri,
Numai femei bătrâne
Sunt cu sacoşele mai pline.

O fi văduve toate oare?
Sau au acasă soţi departe,
Dar nu vor şi nu mai cer
Să fie ajutate.

Nu cred că Dumnezeu a vrut
Femeia să o facă slugă,
Iar pe bărbat un răsfăţat
Trăind mereu pe ,, fugă”.

Iar dacă-i vezi pe amândoi
Ea are faţa creponată,
Iar el frumos şi aranjat
Cu fruntea pomădată.

Femeia lumii, femeia vieţii
De soarta ei mereu bătută
De trudă, de copii şi avorturi
Mereu singură se luptă.

 Bucureşti 2012



EPILOG
Dragă cititorule,

    ,,Cu prilejul apariţiei volumului de versuri ,, VALEA DORULUI” am simţit nevoia să fac căteva mărturisiri, care sper eu, să justifice această carte. 
    Pădurea, apa, Soarele, Luna, noaptea, răsăritul, ploaia, vântul, toate pentru mine au fost decorul minţii mele. Indiferent de intensitatea cu care le-am receptat, toate acestea au fost înlocuitorii suferinţelor mele.
  Anotimpurile, cu predilecţie Toamna, au turnat în inima mea licoarea puterii şi am devenit răsfăţata lor.
  Am descoperit tainica frumuseţe a acestora şi apoi aveam să mă simt protejată şi iubită de timpul existenţei lor.
  Acestea aveau să-mi aducă inspiraţie şi astfel să le pot imortaliza în cărţile mele de versuri. 
   Am lucrat împreună; anotimpurile mi-au dat frumuseţea, mi-au pavat sufletul plăcut, eu le-am cântat, să le poată iubi şi cei ce nu le bagă în seamă uneori, sau nu la intensitatea cu care eu le privesc şi le simt.
    Dragă cititorule, doresc să găseşti calea spre alinarea durerii din tine, dorul de locurile natale, de prima iubire, de copilăria nevinovată în care începe construcţia sufletului tău şi modelarea lui interioară.
    Sper să aibă timpul răbdare cu mine şi să-mi fie îngăduit să pot continua şirul meu de cărţi cu şi despre iubire" autoarea Maria Panciuc Bucataru