sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Interviu realizat de Vania Atudorei- Montreal-cu ocazia aniversării a 75 de ani de la nasterea lui Gerald-Godin Montreal, noiembrie 2013

Vania Atudorei, profesor emerit, initiator al manifestărilor cu ocazia aniversării a 75 de ani de la nasterea lui Gerald-Godin Montreal, noiembrie 2013
 Autor Vania Atudorei
    Jacques Parizeau a implinit pe 9 august 83 de ani. Profesor universitar de stiinte economice la HEC,  a studiat la Colegiul Stanislas din Montreal si la celebra universitate de stiinte economice din Londra : ,,The London School of Economics and Political Science,,. 
    A fost Ministru de Finante si considerat la acea epocă cel mai bun Ministru de Finante din Canada iar intre 26 septembrie 1994 si 29 ianuarie 1996 a fost Prim Ministru, organizând in 1995 referendumul pentru a desprinde Quebecul de Canada si a-i conferi suveranitatea. Contributiile sale majore in viata noastră de toate zillele a celor care trăim in Québec sunt printre altele : nationalizarea energiei electrice prin constituirea societatii Hydro-Québec, crearea Regiei de rente a Québecului, crearea Casei de depuneri si de plasamente, abolirea monopolului sindicatelor financiare din Toronto asupra emisiei obligatiilor Guvernului Québecului, instaurarea regimului de economii si actiuni, crearea fondului de solidaritate FTQ, crearea Colegiului Gérald-Godin, etc.
     Adulat de multi canadieni francezi si detestat de multi canadieni englezi Jacques Parizeau ramâne unul dintre cele mai celebre si  importante personalitati din istoria Canadei franceze. 
Vania Atudorei : Stimate domnule Jacques Parizeau până la vârsta de 40 de ani ati fost un federalist convins. 
Jacques Parizeau
,,Asa este, m-am născut intr-o familie burgheză, dar eu sunt un burghez de stânga. La 40 de ani am devenit un suveranist convins m-am inscris in Partidul  Québecois in septembrie 1969. Eram sătul să văd cum guvernul federal diminuează si neutralizează puterea Québecului. Milionarul Paul Desmarais mi-a spus, ,,stii tu Jacques, dacă nu ai fi separatist ai fi un Ministru de Finante fantastic, ca si cum competentele profesionale ti le-ar da numai federalismul". 
V.A. Jurnalistul Pierre Duchesne de la Radio Canada, care in prezent este Ministrul Invătământului superior si al Cercetarii Stiintifice din Québec, si cu care am avut sansa să mă intretin aseară ( 14 noiembrie 2013), a publicat o magistrală biografie despre dvs. in 3 volume, ce insumează 1800 de pagini si se pare că mai erau incă lucruri de spus. Vă descrie ca pe un caracter in continua fierbere, autoritar, combinat cu o inteligenta superioară. 
J.P. – ,,Nu stiu daca stiti că această biografie e neautorizată in sensul că desi i-am acordat peste 200 de ore de discutii si interviuri, el a refuzat să imi arate manuscrisul inainte de a fi publicat. E drept aveam 25 de ani când am fost numit profesor la HEC de Comert International. Am beneficiat de ambele culturi, franceză si engleză deoarece doctoratul l-am pregătit la Paris dar l-am prezentat la Londra. Ca economist am invătat un lucru, o economie nu se lasa la voia intimplării si a capriciilor marilor puteri, ci se construieste de catre un popor". 
V.A.- La 30 octombrie 1995 ati organizat un referendum pentru separarea Québecului de Canada, referendum pierdut cu 49 % de voturi pentru separare.

 J.P.- ,,Au fost oficial 49.4% de voturi pentru, adică lipseau 52 000 de voturi din 5 000 000, niciodată nu am fost atât de aproape de realizarea acestui vis. Gânditi-vă că e un mare progres fată de primul referendum din 1980 care a fost pierdut cu 40.44 % de voturi pentru separare. Vă dati seama, in 1995, ne lipsea 1 % ! Si acela tras de păr ca să nu se spună ca nu a fost un vot democratic. Ei , acel penibil 1 % care a lipsit , a lipsit pentru ca a fost ,, cumpărat,,( sau vândut), si asta o stiu toti. Si de fapt l-am câstigat, dacă nu erau manevrele guvernului federal care a dat cetătenia canadiană accelerată la mii si mii de imigranti care vazându-se cu cetătenia canadiană desigur au votat contra separarii, au adus la Montréal zeci de autobuze cu canadieni englezi si cu drapele canadiene care făceau santaj sentimental spunându-ne că ne iubesc, si că ei vor să rămânem cu ei si să nu ne separăm ( apropo de asta un ziarist din Québec scria că da, poate că ne iubiti mult , dar din interes, că uite, noi de când voi ne iubiti, nu am avut niciodată vre-un orgasm cu voi,,) si alte manevre politice subtile si machiavelice. De altfel esecul acesta atât de aproape de victorie l-am resimtit atât de mult că trei luni mai târziu, după referendum mi-am dat demisia ca Prim Ministru. O tară federală e constituită pe baza unirii unor teritorii in mod liber consimtit de către popor si nu cu forta". 
V.A.Ceea ce este de neconceput si unde nimeni nu mai intelege nimic e faptul că la nivel provincial cei din Québec au votat pentru partidul québechez care a preluat puterea si in acelasi timp majoritatea au votat la alegerile federale pentru partidul liberal antiseparatist al lui Pierre Elliott-Trudeau in anul 1980 , anul primului referendum, alegând 74 deputati liberali din cele 75 de deputati federali ai Québecului la Ottawa. 
J.P. – ,,Păi cel mai bine acest paradox l-a sesizat artistul umorist Yvon Deschamps când a spus că cei din Québec doresc un Québec suveran care să facă parte dintr-o Canada unitâ"
V.A. – Ati afirmat atunci că veti face separarea numai cu francofonii, si fără anglofoni, si fără amerindieni, si fără comunitatile culturale care se opun si care sunt anglofile, nu a fost 
o gafă ? 
J.P. – ,,Eu când am făcut această afirmatie o faceam cu gândul că referendumul de separare poate fi câstigat de către populatia din Québec care este de majoritate francofonă. De când constituie o gafă să spui ce gândesti, si mai ales să spui adevarul ? Pentru cei fricosi si lasi in politică, da, poate fi considerata o gafă. E drept ca Gerald-Godin lui insusi, mi-a reprosat aceasta si nu a fost de acord cu această afirmatie a mea spunându-mi că e pericol de a ne indepărta de comunitătile etnice in loc să ne apropiem de ele  si asta inainte de moartea lui in octombrie 1994. Dar după referendum când am afirmat că de fapt cine a câstigat ? Au câstigat banii si votul etnic toată lumea stia acest adevar. Separarea Canadei franceze de cea engleza ii priveste in primul rând pe francofoni si e normal să fie asa deoarece unul dintre obiectivele majore este pastrarea limbii franceze. Nu a fost normal că foste tari sau provincii colonizate să dorească separarea si autonomia lor pentru păstrarea limbii si culturii lor ? 
( După colonizare indienilor din Québec li se interzicea de către Biserica catolică să vorbească intre ei in limba lor spunându-le că e limba diavolului, iar colonizatorii ii numeau ,, sălbatici,,- n.a.) 
V.A. – S-a creat o impresie pentru unii că unii quebechezi de susa, din provincia Québec sunt xenofobi si rasisti, si ignora realitatea multietnica. 
J.P.- ,,Există două provincii Québec : provincia mare propriu-zisă si metropola adică Montrealul care este recalcitrant, si aici e problema de opozitie si ostilitate impotriva separării, si nu in provincie. Francofonii din provincie ( excluzind Montrealul) in marea lor majoritate sunt pentru separare si trebuie de inteles că au pentru aceasta motive istorice ca toti patriotii din toate tările care au fost de-a lungul istoriei cucerite si colonizate in urma unor războaie. In privinta xenofobiei si a rasismului avem suficiente argumente ca să demonstrăm că nu este de loc asa : faptul ca avem doua sisteme scolare paralele, francez si englez ( nici măcar in cantoanele din Elvetia , tară federală cu 4 limbi oficiale nu există asa ceva) ori se spune că amestecul si asimilarea altor natiuni se face prin armată ( pe care nu o avem) si prin scoală. De asemenea faptul că nu am dat legi prin care să interzicem religii, faptul că aici in Québec noi am avut la Trois-Rivières primul deputat evreu in istoria Imperiului britanic, Ezekiel Hart in anul 1807, ales deci si votat de către quebechezi, tot in Québec a fost ales primul deputat evreu la Adunarea natională, Peter Bercovici, in 1916, primul deputat negru Jean Alfred originar din Haiti, i-am primit aici pe toti refugiatii din Vietnam intre 1970-1980 ajunsi aici ca si ,, boat people,, ca să scape de regimul comunist, am primit si acceptat aici mii de haitieni pe motive umanitare, desi guvernul federal adică Immigration Canada voia ca să- i expulzeze, etc. Dar totdeauna am considerat ca egalitatea in drepturi civice rămâne baza sistemului nostru social"
V.A. – In contextul actual se vorbeste mult despre religia musulmană, si nu si despre altele ca cea crestină, evreiască, sau budistă. De ce ? 
J.P. – ,,E simplu. Se constată că este singura religie de anvergură care are tendinta de expansiune, care are extremisti fanatici, care face afirmatii periculoase, care e luată in brate si utilizată de către organizatii extremiste si teroriste, care are cele mai multe si mai mari inegalitati flagrante intre bărbati si femei, de tot felul, si nu numai vestimentare, de exemplu in Arabia Saudita femeile nu au voie sa conducă automobilul, unele femei sunt obligate sa poarte voal sau să se ascundă sub haine complet, alte femei sunt ucise dacă sunt infidele sau nu fac ce le cere tatal familiei lor sau barbatul 
( asa zisele crime de onoare), multe femei sunt căsătorite cu forta la vârste minore ( chiar de la 10 ani ! ), cu bărbati in vârsta impusi de către familie si parinti, sunt tări musulmane care practica sclavia si poligamia, in multe familii dacă veti fi invitat la masă in tări musulmane nu veti vedea niciodata femeia ( am trăit asta pe viu in Africa de vest, in Republica Islamică Mauritania unde populatia este impartită in caste ca si in India, si in care se practică sclavia neoficial dar pe scara largă, mi s-a oferit un sclav Ahmed care să fie la dispozitia mea pe durata sederii mele in capitala tării, iar invitat fiind acasă la cină intr-o seară, la Guvernatorul Bancii Centrale din Mauritania, intr-adevăr toate femeile casei erau ascunse si de nevazut si de neauzit – n.a.) "
V.A. Se vorbeste mult despre cursurile de istorie care lipsesc din scoli si exista critici referitoare la lipsa de cultură a multor quebechezi care nu cunosc istoria si geografia propriei lor tări.
 J.P. –,,Celor care fac aceste remarci eu le-as spune că atunci când eu am studiat la Colegiul Stanislas am avut cursuri de istorie in fiecare an, si de istorie a Quebecului, si a Canadei, si a Statelor Unite si de istorie universală. Le-as mai spune că aceste cursuri de istorie natională au existat in scolile noastre dar că au fost scoase de Ministerul Educatiei pe motivul că aceste cursuri tulbura mintile elevilor si fomează separatisti si este evident ca acest pretext si această cerere venea din partea federalistilor. Pentru un popor care se respectă si care vrea să supravietuiască, studierea istoriei sale in scoli este esentială. Gânditi-vă numai la fostele tări comuniste care au avut capitole de istorie neadevarată, cenzurată si falsificată de către comunisti. E normală o astfel de situatie ca generatiile care reprezinta viitorul unei natiuni să nu cunoască istoria lor sau să o cunoască in mod eronat, falsificat ? Rusia sovietică voia si ea să functioneze ca un stat federal cu forta, după razboi si uitati-vă ce s-a ales de ea dupa 1990". 
V.A. – La 13 noiembrie 2013 s-au implinit 75 de ani de la nasterea lui Gérald-Godin, poet, deputat, fost Ministru al Imigratiei, mort la numai 54 de ani ca urmare a unei tumori cerebrale. El a oferit comunitătii române din Montreal 100 000 $ si a inaugurat Centrul Cultural Românesc din Montréal. La intrarea in acest centru exista o placă aurită pe care scrie : ,, Omagiu din partea Guvernului Québecului pentru fratii nostri latini ai comunitătii românesti , pentru contributia lor la societatea noastră,,- placa dezvelită pe 11 iulie 1982 de către Gerald-Godin. El dorea ca imigrantii să isi păstreze identitatea lor dar adaptându-se si integrându-se la societatea quebecheză. E posibil acest lucru ? Când stim că există comunităti inchise ce functionează in ghetouri si care privilegiază limba engleză ? 
J.P. - ,,E posibil si usor pentru comunităti care provin din tări ce au valori sociale apropiate nouă si de limbă franceză sau inrudită cu franceza, dar e mai greu pentru imigranti ce provin din culturi mai rigide sau care au idei preconcepute si nu cunosc istoria si problemele tării lor de adoptie sau refuză si resping unele valori sociale, morale, culturale de aici. Ceea ce este grav e ca unii imigranti au aversiune fată de limba franceză, ori Canada are sansa să aibă doua limbi oficiale de importanta mondială. Uitati-vă la Elvetia care are patru limbi oficiale si unde nu se face atâta caz pentru cunoasterea a două sau trei limbi iar pentru a lucra acolo in functia publică federală una din exigente este cunoasterea a cel putin două dintre limbile oficiale. Iar santajul unora că dacă Québecul se separă ei vor pleca de aici, chiar credeti că e asa de impresionant si face teama ? In 1991 Québecul a semnat o intelegere cu Guvernul Federal al Canadei privind imigrarea in Québec si stabilind criterii de imigrare printre care figurează si cunoasterea limbii franceze. Dvs. ati putea să imigrati de exemplu in Elvetia, să nu stiti franceza si să lucrati la Geneva sau la Lausanne ( orase de limba franceza ), sau să nu stiti germana si să vreti să lucrati la Zurich sau la Berna unde se vorbeste limba germana ? Daca ati fi medic si ati vrea să lucrati in Québec dar nu vorbiti franceza si vă vine un pacient bolnav si nu il intelegeti, ar fi normala o astfel de situatie ? Suntem 8 000 000 de oameni in Quebec, dintre care peste 80 % sunt francofoni, nu e normal ca o persoana care vrea să vină, să traiască si să lucreze aici să stie limba majoritătii ? Vorbind despre Gerald-Godin a fost un mare om, era deputat, avea cancer, i-am oferit o masină cu sofer in mod exceptional ( deoarece numai ministrii aveau acest privilegiu, si a refuzat. A continuat să călătorească intre Montreal si Québec cu toată lumea , in autobuz. A făcut campanie ca să fie ales in Mercier din poartă in poartă si pe bicicletă, si a câstigat alegerile batându-l pe fostul Prim Ministru liberal Bourassa. Când am decis crearea Colegiului Gérald-Godin, un an dupa moarte sa, in West-Island am făcut-o deoarece acolo sunt 300 000 de francofoni care nu aveau un Colegiu in timp ce in Abitibi ou il y avait 150 000 francofoni existau 3 Cégepuri. Sau in regiunea Saguenay-Lac Saint-Jean unde sunt 275 00 de francofoni exista 4 Colegii ! Era o situatie ridicolă si inacceptabilă si a trebuit să imi pun in joc autoritatea de Prim Ministru ca aceasta să se facă, deoarece Ministerul Educatiei era impotrivă ca si multi altii manipulati de lobbysmul englez care nu dorea acest lucru. Dovada că era o necesitate este ca acum acest Colegiu la care dvs. ati fost primul profesor care a fost angajat si care a dat un Curs, la capacitatea sa maximală de 1300 de studenti, ba chiar suferiti de lipsa de spatiu". 
V.A. – Credeti ca invatamintul universitar ar fi posibil intr-o zi sa fie gratuit in Québec ? 
J.P. – ,,Eu as taxa din nou Băncile pentru capitalul, lor, deoarece această taxă care exista pentru Bănci a fost abolită de liberali, ceea ce reprezenta peste 600 000 000 de dolari, sumă necesară ca invatamântul univeristar să fie gratuit, deci da, ar exista această posibilitate. Ceea ce am constatat eu ca profesor universitar e că multe Universităti privilegiază cercetarea stiintifică in detrimentul invatamântului, se masoară si se compară cu marile Universităti din tări care isi permit bugete enorme si solicită si ele bani multi, dar nu pentru ameliora calitatea invatamântului, ci pentru a investi in cercetare, deci pedagogia e uneori neglijată,ceea ce nu este nici corect si nici ideal. Jacques Parizeau a acceptat să mai ramână un pic după conferinta de peste o oră pe care a dat-o cu amintiri despre Gérald-Godin, timp in care in sala arhiplină publicul era ochi si urechi, să mai răspundă la unele intrebări, să facă niste poze si să dea niste autografe, să bea un pahar de vin alb francez, (el care are o podgorie in Franta si o fermă in Estrie), după care s-a retras la resedinta sa din Isles des Sœurs urmând ca la week-end să meargă la ,,châlet,,-ul sau din Laurentides de lângă Saint-Adolphe-d'Howard unde sotia sa, Lisette Lapointe, a câstigat alegerile locale fiind acum Primar.. A venit la Colegiu insotit de prietena lui Hugo, fiul sotiei sale. Un om exceptional si ca profesor, si ca politician, de o calitate pe care orice societate si-ar dori să aibe si mai ales un om decis, hotărit, franc, direct si curajos, capabil să isi asume convingerile pe care le are, să le apere si să le argumenteze ca un ilustru avocat". 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu