duminică, 29 iulie 2012

Pavilionul oraşului sau Pavilionul cu clopoţei- Palatul Zwinger Drezda.Germania

Prima zi in orasul Dresda 

Fiecare călător, are metoda lui proprie de a cunoaște un oras străin. Unul aleargă la obiecte demne de vizitat din programul de călătorie, un altul se lasă pur si simplu condus, sau altul, al treilea se urcă în turn pentru a vedea întreaga panorama a orașului, înainte de a merge de-a lungul strazilor. Dacă alegi prima dată să vezi panorama orașului, Turnul Primăriei de 100 m. și Turnu Televiziunii, iți oferă o impozantă vedere.  De aici, de sus, se poate vedea Drezda ce se întinde în valea Elbei, înconjurată de dealuri, care descrie trei curbe largi ca și acum o 100 de ani. Când aerul este transparent se vede  orasul și minunatele împrejurimi, străzile și locuitorii Drezdei.
 Pe înăltimile Wachvoitz se ridică turnul de televiziune din Dresda cu înălțimea de 252 m. Ca să ajungi acolo sus, astepți la rând, acolo stai răbdător la baza turnului, si pe rând, se urcă cu liftul . De pe platforma de vizionare și din atractiva cafenea al turnului, privirea aleargă departe până în munții Hortz de Est și în susul Elbei până la Elvetia Saxona.
De la această înălțime se mai poate vedea Soseaua supraînălțată modernă care unește partea de sud-vest a orașului cu centrul. In fund se pot vedea blocuri turn moderne de locuințe, precum și turnul bisericei. Sfintei Cruci de lângă piața veche și Turnul Primariei, ce măsoară cam 100 m înălțime accesibilă turiștilor pentru a vedea împrejurimile și panorama orasului.
Localitatea Drezda e așezată pe fluviul Elba, a doua apă mare, după Rin, ce udă pământul Germaniei. De-a lungul fluviului sunt semănate castele medievale și ce tăți dar si orașe împodobite  cu clădiri și monumente de artă ce stârnesc admirația vizitatorilor.
Intre secolele XVI- XIX-lea, a fost capitala Saxonei timp în care a ajuns la mare înflorire.

 Inceputul Dresdei se datorește vadului Elbei în apropierea podului de mai târziu, actual pod Dimitrov. Dimitrov. Aici stătea pe o platforma ferită de inundații satul Drezdzany.Un pont lega localitatea cu malul vecin pe care era situat un sat care a căpătat numele de Dresda.
Actul de nastere al orasului pentru prima dată a fost pe un pergament în anul 1906.
La început orașelul de provincie, cu un castel mic, la Taschenbery, poseda în secolul XIII-lea,  un pod de piatra, care asigura trecerea peste Elba. Pe acea vreme nu se gândea nimeni, să folosească avantajul așezării pe fluviu. Si totuși astfel începu istoria schimbatoare și minunată a malului Elbei, care făcea ca Dresda să fie cel mai frumos oraș german.


Pavilionului meterezului este Pavilionul oraşului
sau Pavilionul cu clopoţei. Cu el se continuă Zwingerul spre strada alaturată, strada Sofiei şi de aici, Poarta sa adevarată, spre oraş. Pavilionul jocului de clopoţei este pavilionul care conţine porţelanuri de Meissen. In interiorul pavilionului,  se găsesc patru scări împletite, care conduc, spre galeriile cu arcade alăturate. Albeaţa diferită a pietrei, trădeaza lucrările de restaurare de după 1945. Pe balustrade, ne oferă privirii, mereu alte perspective, încântătoare. În galeria circulară, este inclus etajul superior al pavilionului oraşului sau al jocului de clopoţei în care sunt prezentate expoziţii trecătoare de Artă contemporană. Poppelman a proiectat un joc de clopoţei, dar abia în 1936, a fost montat la pavilionul Oraşului. Clopoţeii sunt executaţi din porţelan de Meissen. Pavilionul a ars în cursul revoluţiei din 1849, dar a fost refăcut, trei ani mai târziu, de către arhitectul Haenul. Zwingerul seara în lumina reflectoarelor, frumosul ansamblul architectonic, capătă efecte mai surprinzatoare In anul 1936, acest pavilion, a căpătat pe partea dinspre curte un joc de clopoţei cu 40 de clopote fiind comanda arhitectului Popperman si de la care i-a venit numele pavilionului. Ceasul care indică ora, fiind şi el din porţelan, iar deasupra lui se poate recunoaşte stema saxonă cu paloşe, care se repeta mai des. Din turnul orasului, clopotele de porţelan îngână melodii vechi şi atmosfera invita la reverie.



. Foto Viorica Hrustovici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu